De acum va astept pe Zorzini.ro

Aflam din Scientific American

Nu va ingrijorati ca nu va puteti verifica mailul in timp ce va uitati la Take, Ianke & Cadar la TNB! Au ditamai reteaua wireless fara parola cu transfer foarte bun. Trebuie doar sa va conectati la reteaua Sala Mare ;]

Pacat ca nu exista statisticieni care sa contorizeze calatorii din statiile de metrou. Asa putea sa mi se confirme banuiala ca in ultimul timp toti bucurestenii merg cu metroul! A aparut pana si un blog despre mersul cu metroul!?
For example, ieri am vazut-o pe Maria Raducanu la Universitate (care in timp ce astepta metroul a inceput sa cante impreuna cu un tip care isi face veacul cu chitara prin statii; Respect!), azi am mers o statie cu Vlad Ivanov… e clar! Toata lumea merge cu metroul! E mainstream. Ce ne facem?

Cineva s-a deranjat sa faca nistere stickere maricele pentru a intreba ce cauta Mihaela Radulescu la Pamuk. Sau - cum ar zice diva - De ce il iubim noi pe Orhan Pamuk?
So, cine revendica lucrarea?

A pertfect day for Crafty Business! Ne vedem acolo.

Dupa sute de ani in care au reusit sa se ascunda, cel mai bine pastrat secret al ursilor iese la iveala: in padure, cand sunt siguri ca nu ii vede nimeni, danseaza de mama focului
No photoshop, just good time.

Nu inteleg de ce doar divele au parte de buzz pe messenger si prin mintile bloggerilor. Poate merita si Fuego un influx de popularitate. Tinerele bloggerite etnosexuale stiu de ce

Arthur C. Clarke e unul dintre cei mai cunsocuti scriitori de SF si un vizionar absolut. Cei mai multi il stiu pentru scenariul filmului 2001: A Space Odyssey, regizat de Kubrick, dar abia acum am aflat (rusine!) ca de la ideile lui au pornit, printre altele, comunicarea prin satelit si Internetul.
Mai sus e ultima aparitie inregistrata, din decembrie anul trecut, in care isi spune parerea despre diverse fenomene globale din prezent, dar mai ales din viitor. Noua minute excelente!
Ma gandeam mai demult ca in epoca asta a comunicatiilor si retelelor globale ar fi foarte folositor un mecanism prin care oricine poate inregistra un fel de testament video de tipul What I’ve Learned (din Esquire), care sa devina available odata ce nu mai e available autorul. Mai da cineva vreo sansa acestui tip morbid de youtube?

Premiul unui concurs televizat din Spania a adus dupa el o avalansa de minunatii pentru Costel. Diverse sume de bani de la filantropi si mafioti locali sensibilizati de poveste, recunostinta declarata a politicienilor aflati in an electoral, burse mai mult sau mai putin interesante, un contract cu Sony BMG si un awareness grozav prin prezenta virtuala a lui Costel timp de mai multe zile la toate televiziunile romanesti si pe copertile ziarelor premium si a tabloidelor deopotriva.
Dar toate lucrurile astea se dovedesc a duce si spre o alta consecinta, mult mai importanta pentru Romania, fapt pentru care concluzia ministrului (agri)culturii Adrian Iorgulescu (“Victoria a însemnat un pas mic pentru Costel, un pas mare pentru Romania”) poate deveni instant dintr-o exclamare tampita, o cugetare vizionara. Asa cum Mungiu a demonstrat prin succesul 4-3-2 ca se poate face un film apreciat la nivel mondial cu un buget minuscul, povestea lui Costel dovedeste ca nu e nevoie de un nume de scena ca Arseniun, Costy sau Smiley ca un roman sa rupa gura targului / sa aiba un succes mainstream.
Dintr-o data acest nume subapreciat in ultima vreme, pe care l-am intalnit de prea multe ori impreuna cu prefixul Nea, iese invingator la suprafata, se scutura de praf si isi da un refresh demn de un eventual val de nou-nascuti pe nume Costel.
I-am dedicat a priori headerul blogului meu si nu m-a dezamagit. Co-stel / Co-stel / Co-stel / Co-stel!!
PS: Sa nu uitam ca a fost la un pas de a da numele unui film prezentat de Tarantino.